Fascinanta lume a liniilor

Ceva m-a intrigat de multa vrme: cum reusesc oare oamenii sa complice lucrurile in exprimare pana la un punct de incomprehensibilitate ce gadila limitele inefabile ale inteligentei. In aceasta arta, plina de opere publicate in ziare, carti sau pamflete (mai putin in mediul internetic), ringul competitorilor este dominat de o specie aparte: cea a crititcilor de arta plastica. Misterul penetreaza orice succesiune de cuvinte. Obscuritatea exprimarii incearca sa intre in competitie cu ultimele descoperiri in materie de criptografie. Cuvintele sunt alese cu grija din long-tail-ul frcventei de utilizare. Sa fie oare dorinta de filtrare a audientei? Un elitism exacerbat? Concurenta in ziar cu pagina de integrame si ghicitori? Scopul acestei atitudini ramane un mister pentru mine....
Sa luam un exemplu virtual, acela al unei cronici artistice pentru expozitia unui artist ce realizeaza dungi vericale pe un fond alb. Eu as spune cam asa:
"Artistul picteaza linii verticale, de diverse culori, pe un fond alb". Ce-ar scrie un critic de arta (virtual):
"Elocventa unui adanci spiritualitati transcende operele acestui artist, ale carui ritualuri, ce persista in formele unei geometrii baroce, coaguleaza energii semantice care asociaza sintactic simboluri halucinante ale unei spiritualitati de o verticalitate impregnata in logica conctetului. Sub ochii vizitatorului se ridica trasee ale unui limbaj artistic de o inventivitate figurativa redusa, dar care reuseste sa captiveze, prin enunturile cromatice ale unei incantaii spirituale impregnate intr-o idealitate profunda"

Cu toate astea exista, si in acest domeniu, oameni ce reusesc sa tramsmita informatia in cuvinte ce se leaga bine (artistic), logic (logic) si zipat (gzip-ul de exprimare al bunului simt).