Vinyl and stuff

Un post scris acum vreo doua saptamâni:

Mi-au căzut ochii ieri pe un articol din Rolling Stone, revistă sub-mediocră dealtfel, dar informaţia din acest articol mi s-a părut chiar interesantă:

http://www.rollingstone.com/rockdaily/index.php/2009/01/08/radiohead-neutral-milk-hotel-help-vinyl-sales-almost-double-in-2008/

Primul fapt de considerat este că vanzarile de discuri din vinil aproape s-au dublat în 2008 - de la un numar minuscul in 2007 la un numar cu 89% mai mare in 2008, dar, pe semne, tot minuscul. În orice caz, e un semn al modului în care casele de productie încearca sa-şi mărească suma de afaceri în era torenetelor: "tratează albumul ca un element de colecţie", "daca te consideri un 'fan' trebuie să ai acel lucru special, coperta, insert-urile, editia de lux".
CD-urile, cu carcasele lor din plastic si accesorii minuscule, nu creeaza aceeasi satisfactie în mână sau în dulap precum un vinil cu o suprafata de 4 ori mai mare si cu materiale de 32x32cm.
Pe semne o expresia a acestui aspect este si faptul că in ultima vreme, aproximativ jumătate dintre ediţiile de CD sunt ambalate in hârtie, cu carcasa special concepută pentru fiecare disc în parte. Practic, obiectul devine la fel de interesant ca şi muzica de pe el (poate chiar mai interesant). Treaba este ca această abordate funcţioneaza: mi-am cumparat cd-urile celor mai bune albume din 2007, desi le aveam descarcate de pe iTunes. Muzica o aveam, dar ambalajul îmi lipsea.. Hmmm.. cateodata conteaza si ambalajul se pare.. din când în când chiar trebuie sa ţii ceva în mână (de asta, poate, cărtile n-o să dispară vreodată - e un fetiş prea greu de combătut).

Al doilea fapt interesant din articol îl reprezinta surpriza de la locul sase al topului: Neutral Milk Hotel "In the Aeroplane Over the Sea" (1998). Un album de-a dreptul fabulos - dar necunoscut publicului larg. Incep sa cred ca există totusi o sansa ca facând lucrurile bine, acestea sa apară, intr-un tarziu, la suprafata, şi să-şi primesca binemeritata recunoaştere de public.